De cand tot spun ca am sa postez mai mult pe partea de TRAVEL… se pare ca timpul nu imi mai este asa bun prieten, multe dintre articole raman in drafts, asteptand sa fie publicate. I will fix that! Se spune ca pentru pasiuni gasesti mereu o fereastra 🙂 Aici pot enumera doua dintre marile mele pasiuni: scrisul si calatoria.

Pasiunea de a scrie am dezvoltat-o inca din liceu, cand asteptam cu nerabdare impartirea temelor pentru revista scolii. Daa, eram cam nerdy in liceu… am descoperit inca din clasa a IX-a ca imi place sa compun texte si sa le astern pe foaie, lucru care m-a indemnat sa aplic pentru concursurile de creatie. Long story short, in scurt timp aveam sa contribui la revista scolii cu diverse articole si compuneri. Preferatele mele erau temele legate de calatorii, aventuri in locuri noi, dar si notiuni despre activitati extracurriculare. Cred ca inca de atunci voiam sa infiintez fenomenul de “Scoala Altfel” :))

Cat despre calatorie, numai de bine! Nu cred ca am intalnit persoane carora sa le displaca acest lucru. Cum parintii nostri nu mai locuiau deja de cativa ani buni in tara, plecam destul de des cu sora mea la ei sa ii vizitam. Asa am inceput sa prind “gustul plecarilor de acasa”: mergeam la ei de doua ori pe an, iar in unele vacante de vara, plecam cu bunica prin tara: Timisoara, Miercurea Ciuc, Piatra Neamt, Radauti, Gura Humorului (yes, my grandma comes from Moldova).

Si pentru ca tot am amintit despre Piatra Neamt si un pic de Bucovina, travel post-ul de astazi e dedicat acestor locuri unde m-as intoarce oricand cu draga inima. Pana la varsta de 6 ani mergeam constant in Moldova, la bunici, probabil de aceea simt ca o particica din mine va ramane forever acolo.

Am plecat intro dimineata de duminica din Bucuresti, dupa un somn chinuit de doar 3-4 ore, inca ma comport ca un copil mic cand vine vorba de plecat in excursie :)) NU POT SA DORM! Ne-am pus in plan sa ajungem in inima Bucovinei si sa vizitam cat putem in DOAR 3 zile… si cum rar facem acelasi drum de doua ori (ma refer la plecarile prin tara, deoarece vrem constant sa descoperim locuri noi si pitoresti), am ales sa mergem prin Sfantu Gheorghe – Baile Tusnad- Miercurea Ciuc – Bicaz – Piatra Neamt.

Insa cum socoteala de acasa nu se pupa cu cea din targ, la iesirea din Sf Gheorghe am incurcat directiile si era sa ajungem la Onesti, in loc de Miercurea Ciuc :)); a se mentiona ca aveam si harta si GPS, insa e mai misto atunci cand gresesti drumul si descoperi locuri de care habar nu aveai. Ca si acest mic paraias, unde Marius nu a rezistat sa nu arunce o undita in cautare de pesti :))

Urcam apoi spre Bicaz, Lacul Rosu si Cheile Bicazului. Nu am mai trecut pe aici de mic copil, e clar ca nu-mi mai aminteam mai nimic, insa m-am bucurat tare mult sa revad locuri frumoase, adevarate perle ale naturii si frumuseti romanesti:

Am ajuns in jurul pranzului la Lacul Rosu, intro zi de duminica, nu cred ca va puteti inchipui ce aglomeratie era acolo! Jur ca nu imi venea sa cred cata lume! In zona exista numai 2 terase unde poti manca (asta daca doresti servire de restaurant), iar acelea erau pline ochi. Mai exista posibilitatea unor mici gustari langa lac: porumb fiert, floricele, inghetata, chiar si clasicii mici cu cartofi prajiti, insa noi ne doream foarte mult o ciorba radauteana acra, asa ca am hotarat sa ne asezam la restaurant. De asemenea, poti inchiria o barcuta pentru o mica plimbare pe lac, insa si acolo era foarte aglomerat asa ca am renuntat rapid la ideea asta. Plus ca soarele ardea ca in mijlocul verii, erau 32 grade!

Imediat dupa Lacul Rosu, in drum spre Piatra Neamt, urmeaza Cheile Bicazului, o zona deosebit de frumoasa si pitoreasca, formata pe cursul raului Bicazului, de unde si denumirea. Este destul de aglomerat si aici, si pentru ca si traseul este unul scurt (doar 6 km), ne-a fost greu sa gasim un loc unde sa oprim si sa facem mai multe poze, de aceea am doar cateva facute pe fuga din masina:

Continuam drumul catre Piatra Neamt si ajungem la lacul Izvorul Muntelui, cunoscut si sub numele de Lacul Bicaz, al doilea lac artificial ca marime din Romania. Tot aici este si un baraj de greutate construit din beton ce uneste Muntele Gicovanu cu Obcina Horștei, fiind situat in amonte de confluenta paraului Izvorul Muntelui cu Bistrita. Din centrul Bicazului, drumul serpuieste pe serpentinele care urca pe coronamentul barajului, pentru a se angaja ulterior pe marginea stanga a lacului. Tot aici se afla amenajat un port turistic, cu vaporase, salupe, hidrobiciclete, casute de lemn si un hotel plutitor.

Ajungem intr-un final la cazare, in jurul orelor 18:00, undeva la intrare in Piatra Neamt, in localitatea Viisoara. Am tinut mortis sa cautam cazare in satul de unde provine bunica mea, in speranta ca am sa-mi amintesc locatia destul de bine incat sa gasesc si casa unde mi-am petrecut multe veri pana la varsta de 6 ani, insa din pacate s-au schimbat prea multe pe acolo si nu am reusit sa mai gasesc “ulita”.

View-ul de la pensiune a fost cel care ne-a convins sa rezervam acolo:

Situata pe malul lacului Bâtca Doamnei, si inconjurata de multe spatii verzi, in fata muntele plus o curte interioara suficient de mare prevazuta cu foisoare, pensiunea Camena a reusit sa ne deconecteze pentru o zi de agitatia bucuresteana si zgomotul orasului. Dimineata urmatoare ne-am baut cafeaua afara in gradina, cu picioarele pe iarba verde si usor umeda, planuind cea de-a doua zi de drumetii prin Bucovina. Urma sa plecam spre tinutul manastirilor: Manastirea Agapiei, Varatic, Voronet, Humor, pe ruta Piatra Neamt- Humulesti – Targu Neamt – Gura Humorului – Voronet, pentru ca mai tarziu sa coboram spre Iasi.

Ce am constatat, cu o urma de regret, ca satul traditional moldovenesc nu prea mai arata asa cum il stiam eu, cu casutele si portile frumos sculptate din lemn, acoperisul din paie, prispa cu flori, ograda plina de animale…din pacate multi din localnici au plecat “afara” in cautarea unui trai mai bun si cand s-au intors, au demolat multe din perlele traditionale, construind in locul acestora vile cu acoperisuri ciudate, care mai de care mai colorate, ce au stricat imaginea de ansamblu a satului traditional (dupa parerea mea). Mi-a fost greu sa mai gasesc esenta Bucovinei/Moldovei, asa cum mi-o aminteam eu din anii copilariei, si in cele 3 zile petrecute in aceasta parte a tarii noastre am sperat ca un copil mic,  ca dupa urmatorul colt sau urmatoarea straduta, o sa gasesc o casuta frumos mentinuta care sa reflecte traditiile locului. Marturie stau putinele poze cu asemenea case traditionale..

Dupa turul manastirilor am pornit spre Iasi pentru cea de-a doua noapte de cazare, intrucat spre marea mea rusine, nu ajunsesem inca pana acum la Iasi, mai ales dupa cat de frumos a fost refacut tot Centrul Civic, in fata Palatului Culturii.

Incheiem seara sarbatorindu-l pe Marius (a fost ziua lui marti), cu un pahar de vin rose langa Palatul Culturii, la Chef Galerie, un local cu o servire ireprosabila, intr-un cadru modern dar in acelasi timp si intim, pe care vi-l recomand cu caldura.

In dimineata celei de-a treia zi, dupa mic-dejun si o plimbare prin centrul vechi, pornim spre Bucuresti, pe ruta Iasi-Roman-Bacau-Focsani-Buzau, nu inainte sa oprim si la Focsani sa cumparam struguri si vin proaspat de la micii “negustori” care vindeau pe marginea drumului.

Tu ai fost in Bucovina? Ce ti-a placut cel mai mult?

Photos taken with Nikon D5300 & Iphone 6S